Inchid geamul de la balcon,dau perdeau la locul ei,
deschid finut usa de la balcon ca apoi s-o inchid in
asa fel sa nu se simta.Ma indrept spre masa pentru a
lasa acea cana care i-a tinut de urat mainilor mele
si buzelor,o asez cu grija fix in locul de unde fusese
luata.Inca nu era ziua; nu am mai aprins becul in
bucatarie,ma apropii de aragaz pentru a mai baga
cafeaua care mai ramase in ibric si care-l facu pe
ibric sa nu-i fie sete.Iau ibricul cu amandoua maini,
el se bucurase,parca ar fi fost un copil parasit si
l-ar fi gasit mama lui si ca acum el nu mai este singur.
Marginea ibricului rece imi atinge putin jumatatea
fruntii,se scurge incet micul rau de cafea in corpul
care se pregatea de dormit.Rau s-a terminat ; las
ibricul tot cu amandoua maini ca pe un copil pe care
l-am adormit si trebuia asezat in patut.Incerc sa nu
produc nici un decibel la contactul cu aragazul,adica
sa nu trezesc copilul;totul este reusit dar in acelasi
timp imi pun intrebarea daca va reusi ideea cu laserele.