Acesta idee m-a mai calmat,

sperand ca poate peste cateva zile se va realiza acest

 lucru,sub dorinta de schimbare a ceea ce se afla in 

acesr oras.Mai meditez putin la acesta idee,asfaltul 

incepe iarasi sa nu mai simta libertatea,stalpurile 

sau trezit suparate ca iar vor simti acelasi lucru,

masinile incep a uita de letargia pe care au avut-o,

aerul turist este dat afara de aerul stapan din oras 

care e un aer sub o geneza inspirata din poluarea pa 

care o face omenirea sub formele ei tipice necurate si

 necivilizate,blocurile simt o mica durere datorita 

creaturilor din interiorul lor care s-au trezit pentru 

a face acelasi lucru .Deja ma simt defavorizat,strain,

 iar scaparea este de a pleca.In sfarsit termin ultima

 gura de cafea amaruie indulcita de mica lacrima din 

dorinta de care omul va avea nevoie la infinitul 

existentei lui.Ma mai uit pentru ultima data spre

 cer,dar am observat ca deja era colonizat de norii

 sositi proaspeti  din activitatile omului.

Continuarea prozei

VI

© 2003 MIHAESCU Andrei Alexandru Drepturile de autor sunt rezervate