lor care nu vrea sa iasa la suprafata pentru ca si la
suprafata exista durere,acea lacrima sprijinita de
gravitatie nu a ajuns jos si in putina cafea amara din
cana care nu mai fu atat de bine tinuta de mine.
Nu inteleg de ce a curs aceasta lacrima,dar
motivele raman ascunse.Ridica corpul putin,capul
mai tare .Cand mi-am ridicat privirea spre cer
atunci imi vine o idee.Mi-am imaginat-o ,arata destul
de bine; era vorba ca toate luminile din orasul Dorohoi
sa fie oprite ,iar noi oamenii sa ne adunam sub forma
luminelor rosii scurte si lungi,a laserelor,ca oamenii
sa iasa afara si sa se vada ploaia de lasere care duc
spre cer facand astfel legatura cu stelele,iar orasul
acesta sa fie schimbat odata cu omenirea lui daca va fi
in stare sa faca acest lucru.Astfel ca omenirea sa comunice
si sa ia contact prin laserele care sunt expuse pe cer,
iar invidia sa dispara lasand ca mostenire comunicarea si
acceptarea ideilor bune de oricine catre oricine,astfel
acest oras avand sansa sa devina un altfel de oras daca
se va realiza acest moment.