lucrurilor si numai atat ajutati fiind de aceasta 

existenta a materialului,adica a banului iar valoarea

 sa fie recunosuta numai prin basme.
Mai apropii pentru a nu stiu cata oara cana de buze,

dar ceste ganduri ma determina sa nu mai termin cafeaua.

Imi las capul putin jos,in asa fel incat sa nu mai vad

 cerul,imi schimb putin pozitia corpului,a coatelor 

simt marginea cum marginea canii se lipea parca tot 

mai tare de buze.Devin oricum trist,inchid ochii,

continui sa stau aplecat cateva momente,indepartez

 cu greu marginea canii de buzele care ar fi dorit

 ca omenirea sa nu mai guste toata viata picaturile

 vietii ,picaturile find niste radacini ale 

materialismului si raului sub forma invidiei si crimei

 buze ale coror sensul in general au luat decizii 

puternice asupra omenirii decizii care nu fac parte

 din infinit si din putinul asezat pe  incultura 

frumosului.Deschid putin ochii,incep sa nu mai respir

 ca inainte, cand am deschis ochii care o data erau 

tristi cand clipeau,a curs o lacrima din   ascunzisul

Continuarea prozei

IV

© 2003 MIHAESCU Andrei Alexandru Drepturile de autor sunt rezervate