Incerc sa simt, astfel aerul de afara,oricum era un aer turist
de la munte. Respir adanc, cand am respirat parca totul s-a
trezit in corpul meu,parca m-as fi trezit dupa 10 ore de somn,
posedand o energie care imi dadeau puteri de viata.Expir dar
parca cu regret pentru aerul care l-am respirat fiind o adevarata
energie importiva somnului.Ma trezesc de-a binelea dupa ce am
bagat in mine acest aer turist si dupa ce beau mai bine de
un sfert din cafea.Imi indrept privirea in sus,la inceput
vedeam deja cateva cateva stele,una chiar mai sus de
blocul din fata mea.Ridic mai tare capul pana reusesc
sa observ absolut tot cerul.
De necrezut ,ceea ce vad si simt in acel moment
parca apartinea irealului.Cerul care reprezinta
trasparenta frumosului era gazda unui numar infinit
de stele care la prima privire spre ele ma facu
sa uit de realitate si sa dau noroc cu mana posibilului.
Uitasem sa mai beau din cafea,am ramas pentru mult timp
blocat ochii clipind din cand in cand pentru a nu pierde
frumusetea de covor de stele ce erau asternute parca
pe bolta cerului.