dar in acelasi timp si cu ciuda dar stie ca nu va fi

 observata de mine stiind ca in noaptea urmatoare va

 urmari evolutia aerului din casa .Imi schimb putin 

coordonatele capuilui datorita intoarcerii lui catre

 obiectul material care masura timpul avand acele 

consecutive,adica acea iluzie de timp masura ora 5

 si 30 de minute,oricum pozitia acelor erau destul 

de prietenose cu mine datorita prieteniei noastre de

 destul timp.Ma deplasez direct la calculatorul care

 era deschis,care a stat toata noaptea treaz dar el 

nu prea are notiunea timpului dar el numai fizic era

 treaz,in interior isi  continua visele virtuale 

agatate de imaginatia realului.Ma las putin condus 

de gravitatie pentru a ma aseza pe scaun,mai astept 

putin pana ce calculatorul isi salveaza acele vise 

protindu-i ca-l voi lasa mai tarziu sa-si continue 

explorarea visului virtual agatat de o viata a 

realului dar totusi era un  abstinent al vietii.

Peste cateva momente degetele mele incepeau sa

Continuarea prozei

IX

© 2003 MIHAESCU Andrei Alexandru Drepturile de autor sunt rezervate