Acum galagia ar fi fost numai in basme,s-au auzit cateva izbituri
de la oamenii care faceau curatenia dar nu a durat mult si
astfel a disparut tot raul.Masinile erau in stare de letargie
absconsa.Asfaltul se bucura de libertatea pe care o stapanea,
stalpii se lasau condusi de gravitatie dar oricum erau
linistiti si multumiti de linistea de care au parte si
nu de poluarea sonora care ziua le ajunge pana peste gat.
Blocurile erau mult mai stapane acum pe ele datorita
comunicarii intre ele ce nu era bruiata gurile oamenilor care
iti inspira invidie si dependenta de ban care devenise oxigenul
existentei omenirii. Oricum era o atmosfera care-i permitea
sufletului sa-i mai placa viata asa cum e ea chiar si pe pamant
facandu-te sa uiti de ceea ce omenirea a primit de la inceputul ei,
adica sa aiba parte numai dezordine intre bine si rau,hegemonia de
foarte multe ori o avea raul.Mai inghit o picatura din cafeau care
imi frigea limba dar eu nu mai bagasem in seama acest lucru.
Eram intr-o stare de somnolenta dar nu vroiam sa am parte de
acelasi somn ca apoi cand ma trezeam sa simt ca am facut un pacat
cand am dormit.